Restructurarea Preventivă: O Necesitate Strategică în Dificultate Financiară
Într-un mediu economic dinamic și adesea imprevizibil, companiile se pot confrunta cu dificultăți financiare, de la simple blocaje de numerar la o stare de insolvență iminentă. Modul în care managementul reacționează la aceste semnale timpurii este crucial pentru soarta afacerii. Experiența a demonstrat că intervenția timpurie, prin măsuri de restructurare preventivă, este nu doar recomandată, ci o necesitate strategică pentru a evita colapsul și a păstra șansele de redresare.
1. Necesitatea Intervenției Timpurii în Dificultate Financiară
Amânarea adoptării unor măsuri de restructurare în fața dificultăților financiare este, de regulă, o decizie costisitoare și, adesea, fatală. Cu cât o companie așteaptă mai mult, cu atât opțiunile sale se diminuează, iar costurile asociate cresc exponențial.
Erodarea activelor și a valorii
Pe măsură ce dificultățile se agravează, valoarea activelor se depreciază rapid. Echipamentele se uzează, stocurile devin neperformante, iar creanțele devin greu de încasat. O intervenție tardivă înseamnă că, la momentul deschiderii unei proceduri formale de insolvență, masa credală (patrimoniul disponibil pentru acoperirea datoriilor) este deja semnificativ diminuată.
Creșterea costurilor
Întârzierile în plată atrag penalități și dobânzi, costurile operaționale se pot majora din cauza lipsei de încredere a furnizorilor (care solicită plăți în avans sau prețuri mai mari), iar costurile procedurale (onorarii, taxe) se acumulează.
Pierderea încrederii și a partenerilor
Creditorii, furnizorii și clienții își pierd încrederea într-o companie care nu își respectă obligațiile. Aceasta poate duce la rezilierea contractelor, la blocarea liniilor de credit și la pierderea cotei de piață, făcând redresarea mult mai dificilă.
Limitarea opțiunilor de finanțare
Băncile și alți finanțatori devin reticenți în a acorda noi credite unei companii aflate în dificultate avansată, închizând o sursă vitală de capital.
Răspunderea personală a managementului
În cazul unei întârzieri nejustificate în solicitarea deschiderii procedurii, administratorii societății pot fi trași la răspundere personală pentru pasivul societății.
În acest context, Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență oferă instrumente esențiale de restructurare preventivă: acordul de restructurare și concordatul preventiv. Acestea permit companiilor să abordeze proactiv criza, negociind cu creditorii în afara presiunii falimentului imediat.
2. Acordul de Restructurare vs. Concordatul Preventiv – Diferențe și Caracteristici
Ambele proceduri sunt menite să ajute debitorul să depășească dificultățile financiare, însă au caracteristici distincte și se adresează unor situații ușor diferite.
Caracteristică | Acordul de Restructurare (Legea 85/2014, Titlul I, Capitolul II) | Concordatul Preventiv (Legea 85/2014, Titlul I, Capitolul III) |
Natura Procedurii | Procedură extrajudiciară, confidențială, bazată pe negociere directă. Nu este publică. | Procedură judiciară, publică (se înregistrează la tribunal și se publică în BPI). |
Scop | Stabilirea unui cadru de negociere și implementare a măsurilor de restructurare, fără implicarea instanței, pentru a preveni insolvența. | Încheierea unui acord cu creditorii sub supraveghere judiciară, pentru a evita insolvența, oferind protecție împotriva executărilor individuale. |
Condiții de Acces | Debitorul se află în dificultate financiară (probabilitate de insolvență în 12 luni). | Debitorul se află în dificultate financiară (probabilitate de insolvență în 12 luni). |
Inițiator | Debitorul, cu sprijinul unui consilier de restructurare. | Debitorul, prin cerere adresată tribunalului. |
Consilier | Obligatoriu: Consilier de restructurare (poate fi practician în insolvență, avocat, expert contabil, auditor financiar, consultant fiscal). | Obligatoriu: Administrator concordatar (doar practician în insolvență). |
Creditori Implicați | Doar creditorii care semnează acordul. Nu este obligatoriu pentru toți creditorii. | Toți creditorii (afectați și neafectați) sunt notificați, dar doar cei afectați votează planul. Omologarea îl face obligatoriu pentru toți creditorii chirografari anteriori. |
Vot Creditori | Nu există un vot formal, ci o semnare individuală a acordului. | Vot formal al creditorilor afectați, cu majoritate din valoarea creanțelor. |
Efecte asupra Executărilor | Nu suspendă executările silite individuale ale creditorilor nesemnatari. | Suspendă de drept executările silite individuale de la data admiterii cererii de confirmare a concordatului. |
Durată | Flexibilă, stabilită prin acord. | Max. 48 de luni, cu posibilitate de prelungire cu 12 luni. |
Confidențialitate | Ridicată. | Redusă (procedura este publică). |
Costuri | Potențial mai reduse, depind de complexitatea negocierilor. | Potențial mai ridicate, implică taxe judiciare și onorarii administrator. |
Grad de Formalism | Redus. | Ridicat. |
3. Motive Relevante pentru Deschiderea Timpurie a Procedurii și Beneficii
Optarea pentru un acord de restructurare sau un concordat preventiv în stadiile incipiente ale dificultății financiare aduce beneficii semnificative, transformând o criză potențial devastatoare într-o oportunitate de redresare:
Protecția împotriva executărilor individuale
Aceasta este o măsură crucială. De la data admiterii cererii de confirmare a concordatului, creditorii nu mai pot iniția sau continua executări silite individuale împotriva debitorului. Acest "răgaz" permite companiei să-și stabilizeze operațiunile și să se concentreze pe implementarea planului de restructurare, fără presiunea constantă a popririlor sau a vânzărilor de active.
Oportunitatea de negociere structurată a datoriilor
Ambele proceduri oferă un cadru formal pentru negocierea cu creditorii. Debitorul poate propune reeșalonarea datoriilor, reducerea dobânzilor, chiar și anularea parțială a unor creanțe (haircut), în schimbul unei șanse de redresare. Creditorii sunt adesea mai dispuși să negocieze într-un cadru preventiv, decât să riște pierderi mai mari în faliment.
Păstrarea valorii afacerii
Scopul principal este menținerea companiei în activitate. Prin restructurare, se evită lichidarea forțată a activelor la prețuri subevaluate și se păstrează locurile de muncă, relațiile cu clienții și furnizorii, precum și know-how-ul. Valoarea unei afaceri funcționale este aproape întotdeauna mai mare decât valoarea activelor sale luate individual.
Acces la noi finanțări
Un plan de restructurare credibil, aprobat de creditori și, în cazul concordatului, omologat de instanță, poate crește încrederea finanțatorilor. Băncile și investitorii sunt mai dispuși să acorde noi credite unei companii care demonstrează un angajament serios pentru redresare și are un plan clar de acțiune.
Asistență profesională specializată
Implicarea unui consilier de restructurare sau a unui administrator concordatar aduce expertiză externă și obiectivitate. Acești profesioniști pot identifica soluții viabile, pot facilita negocierile cu creditorii și pot supraveghea implementarea planului, crescând semnificativ șansele de succes.
Evitarea răspunderii personale a managementului
Prin deschiderea timpurie a unei proceduri de prevenire a insolvenței, managementul demonstrează bună-credință și diligență în gestionarea dificultăților. Aceasta poate reduce riscul atragerii răspunderii personale pentru pasivul societății, o consecință severă în cazul unui faliment cauzat de întârzierea nejustificată.
Îmbunătățirea imaginii și a reputației
Abordarea proactivă a dificultăților financiare poate transmite un mesaj pozitiv pieței, demonstrând responsabilitate și angajament față de redresare, spre deosebire de o atitudine pasivă care ar putea duce la un faliment dezordonat.
